Desi leul este a doua felina ca marime dupa tigru, se pare ca acesta conduce detasat in topul felinelor mancatoare de oameni. Cauza o reprezinta disparitia constanta a tigrilor din padurile Asiei, precum si faptul ca populatia Africii creste accelerat, tot mai multi oameni fiind astfel pusi in situatia de a incalca tinuturile unde traiesc lei. Datorita acestei situatii, circa 70 de persoane sunt ucise in fiecare an doar in Tanzania. In ciuda acestor cifre, leii nu au dezvoltat o anume predilectie pentru carnea de om. In majoritatea cazurilor, responsabili pentru atacuri sunt leii batrani, raniti, debili fizic, sau cei care au fost alungati din grupul lor. Datorita acestor situatii, leii respectivi nu mai sunt capabili sa vaneze prazile lor naturale. In mod natural acestia incep sa pandeasca si sa ucida oameni. Evident, actul uciderii unui om este mult mai usor de infaptuit pentru un leu batran sau bolnav decat urmarirea unor zebre, antilope sau bivoli. Odata ce un astfel de leu a ucis oameni, va continua sa-i vaneze pentru tot restul vietii, felina fiind pe deplin constienta ca o persoana adulta nu-i poate opune rezistenta asemenea unui bivol sau unui facocer.4. Marele rechin alb
Cunoscut in lumea zoologilor drept cel mai mare peste pradator, rechinul alb nu isi dezminte acest renume, deseori fiind capturate femele care atingeau 6 metri lungime si o greutate de 4-5 tone. Rechinii albi sunt singurii reprezantanti acuali ai acestui gen, majoritatea specialistilor considerand specia marelui rechin alb drept un relict istoric. In general, traieste in majoritatea oceanelor lumii, zonele cu cea mai mare concentratie de rechini albi fiind apele de coasta din jurul Siciliei, Californiei, Mexicului, Floridei, Africii de Sud, Australiei si Noii Zeelande. In mod obisnuit, rechinii albi nu ataca oamenii, avand aceeasi motivatie ca ursii polari, lipsa grasimilor. Toate cazurile de atac asupra oamenilor sunt cauzate de confuzia rechinilor fata de surferii a caror silueta este asemanatoare cu cea a focilor, prada favorita a rechinilor albi. O alta cauza a atacurilor este datorata obiceiului rechinilor albi de a cerceta obiectele si fiintele intalnite in apa prin muscaturi. Astfel rechinii reusesc sa determine natura, consistenta si temperatura acestora. Daca un om apuca sa sangereze in urma acestor muscaturi usoare, atacul este inevitabil.
Temuta molusca otravitoare este cea mai periculoasa vietate din mari si oceane, numarul oamenilor ucisi in fiecare an de Irukanji depasind cifra cumulata a tuturor victimelor rechinilor, serpilor de mare, baracudelor si a pestilor veninosi. Meduzele Irukanji folosesc doua tipuri de otrava : cea de toxicitate redusa, care este secretata in momentele in care vaneaza pesti, moluste si crustacee; si cea mult mai toxica, care este folosita strict in autoaparare. Veninul este pastrat in tentacule si este injectat la contactul cu pielea omului. Un singur tentacul contine o cantitate de venin suficienta pentru a ucide 50 de oameni. Irukanji traiesc in apele teritoriale ale Filipinelor, Vietnamului si Australiei. Din anul 1954 pana in prezent, un numar de 5 567 de oameni si-au pierdut viata datorita atacurilor meduzelor Irukanji.
Desi nimeni nu se asteapta ca primul loc al acestui top sa fie detinut de banalul tantar, faptele si istoria acestei insecte spun o cu totul alta poveste. Tantarul anofel au ajuns sa fie considerat, pe buna dreptate, cea mai periculoasa vietuitoare din lume. Cauza este una simpla, aceste insecte sunt purtatorii si transmitatorii temultului virus al malariei. Circa 2 milioane de oameni din Africa si Asia mor anual datorita maladiei transmisa de tantarii anofeli. La o privire mai atenta asupra acestui fenomen, situatia este mult mai grava. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in viitorul apropiat tantarii vor transmite virusul malariei unui numar de aproximativ 70 milioane de oameni. Tantarii au ajuns sa raspandeasca malaria in tari precum Marea Britanie, Japonia si Noua Zeelanda. Acest lucru a devenit posibil datorita incalzirii accentuate a climei si schimbarii curentilor de aer care faciliteaza astfel deplasarea roiurilor de tantari in zone in care acestia nu au fost intalniti in mod normal.
