Paulo Coelho

"Uita-te la mine, de exemplu, sunt casatorita de-atatia ani cu tatal tau, si m-am straduit sa-ti dau cea mai buna educatie si cele mai bune exemple posibile."

De cate ori o fata normala dupa terminarea liceului fiind nu ai auzit aceste lucruri din gura mamei tale in ideea de ai urma exemplul convinsa ca aceasta este reteta succesului. Dar in cele mai multe cazuri exemplu si indrumarea duc doar la urmatoarea situatie:

"Intr-o buna zi ma satur s-o tot aud repetand aceleasi lucruri si, ca sa-i fac placere, ma marit cu un barbat pe care ma oblig sa il iubesc. Eu si cu el o sa gasim in cele din urma un mod de a visa impreuna la viitorul nostru, la casa de vacanta, la copii, la viitorul copiilor nostri. In primul an vom face multa dragoste, mai putina in al doilea, iar incepand cu al treilea an oamenii se gandesc pesemne la sex o data la doua saptamani si-si traduc gandul in fapta abia o data pe luna. Ma voi sili sa accept situatia si ma voi intreba cu ce-am gresit de vreme ce nu mai izbutesc sa ii trezesc interesul fata de mine, si el isi duce viata stand de vorba cu prietenii ca si cum ei ar fi cu adevarat lumea lui.
Cand casatoria ar mai atarna doar de un fir de par, o sa raman gravida. O sa aveam un copil, o sa petrecem ceva timp mai apropiati unul de altu, iar apoi situatia va redeveni cum a fost mai inainte. Atunci voi incepe sa ma-ingras, si voi incepe sa tin regim, invinsa sistematic, in fiecare zi, in fiecare saptamana, de greutatea care se-ncapataneaza sa creasca in pofida oricarui control. Ajunsa aici voi lua acele droguri magice ca sa nu intru in depresie, si voi mai avea cativa copii, in nopti de dragoste care trec in plus si atat de repede. Le voi spune tuturora ca ratiunea vietii mele sunt copii, adevarul fiind insa ca ei imi pretind ca viata mea sa fie ratiunea lor de a trai.
Oamenii ne vor socoti todeauda un cuplu fericit si nimeni nu va sti cata singuratate, cata amaraciune, cata renuntare se afla indaratul oricarei aparente de fericire.
Pana ce, intr-o zi, cand sotul meu isi va lua prima amanta, eu voi face scandal sau ma voi gandi sa ma sinucid. Voi fi insa batrana si lasa, cu doi, trei copii care au nevoie de ajutorul meu, si trebuie sa-i cresc, sa-i pun pe picioarele lor, inainte de a fi capabila sa las totul balta. Nu ma voi sinucide, voi face scandal, voi ameninta ca plec cu copii. El, ca orice barbat, va da inapoi, va zice ca ma iubeste si ca asa ceva nu se va mai repeta. Nu-i va trece niciodata prin cap ca, si daca m-as hotara sa plec atunci, singura solutie ar fi sa ma intorc la parintii mei acasa si sa raman acolo tot restul vietii, trebuind sa o ascult toata ziua pe mama cum se plange ca am pierdut un prilej unic de-a fi fericita, ca el era totusi un sot cum nu se poate mai bun, in ciuda micilor lui defecte, ca copii mei vor suferii mult din cauza despartirii noastre.
Dupa doi, trei ani se va ivi alta femeie in viata lui. Am sa aflu- fiindca i-am vazut sau fiindca mi-a spes cineva, dar de data asta ma prefac ca nu stiu. Mi-am cheltuit toata energia luptand impotriva primei amante, nu mai am resurse, este mai bine sa accept viata asa cum este ea in realitate si nu cum imi inchipuiam eu ca ar fi. Mama avea dreptate.